Book Haul #2 (Aprilie)

joi, 30 aprilie 2015

| | | 0 comentarii
Luna asta, biblioteca mea nu a primit prea mulți chiriași. Părinții mei încă se află în șoc posttraumatic după achizițiile de luna trecută, așa că nu prea mi-au fost alocate fonduri culturale, dacă le pot spune așa. Deci probabil ar trebui să încep să prezint cele câteva volume.




Asta e din Seria „Cărți pe care continui să le cumpăr, deși nu știu germană”. Nici după aproape 6 ani de când am descoperit pentru prima dată această limbă, nu am reușit să trec de veșnicele cuvinte formate din maxim 7 litere. Și știm cu toți că adevărata provocare a acestei limbi constă tocmai în memorarea acelor cuvinte „kilometrice” ce depășesc cu ușurință rândul unui caiet A4. Încă am speranță. Poate într-o zi voi reuși să țin minte „Rindfleischetikettierungsueberwachungsaufgabenuebertragungsgesetz”, ci să nu-l caut într-un dicționar. Da, da... Mai ușor ar fi să fac față unei invazii de zombi.



Am căutat cartea asta foarte mult timp. Primul volum l-am citit pe la începutul lui ianuarie și am fost oarecum dezamăgită de faptul că seria în cauză nu prea se găsește în librării. Și cum o iubesc pe Cassandra, dar și această lumea pe care o aduce la lumină, m-am zbătut să aduc „Prințul mecanic” în biblioteca mea.



În primul rând trebuie să mărturisesc că am încălcat „Regula de aur” și anume că am pus filmul mai presus de carte. Mă voi revanșa cu o recenzie aici. 



Cum nu am reușit să mă împac cu faptul că ”Vampire Academy” a avut prea puține volume, această serie a venit ca o gură de aer. Sincer nu am citit nicio recenzie și mi-am luat „spre testare” doar primul volum.



Nu am nici cea mai mică idee despre ce este vorba în această serie, doar că aveam primul volum și mi-am spus că trebuie să-și facă apariția și cel de-al doilea.



Încă sper că într-o zi voi citi Divina Comedie în italiană, dar până atunci mă mulțumesc cu câteva fragmente în engleză.



Pe asta am primit-o cadou la o comandă.



Am citit primul volum acum câteva luni. Și cum am tot așteptat și așteptat și așteptat să apară al doilea volum la bibliotecă și nimic, am recurs la metoda mai simplă; l-am cumpărat.



Această parte a psihologiei care studiază visele m-a fascinat mereu, fapt pentru care și încerc să mă documentez foarte mult despre acest domeniu.





O imagine de ansamblu





P.S. Luna asta am mai adăugat și câteva semne de carte colecției mele despre care probabil voi vorbi în viitorul apropiat.

Book Haul #1 (Martie)

miercuri, 1 aprilie 2015

| | | 0 comentarii
Ce mod mai bun ar fi de ați face debutul în lumea blogging-ului, decât un book haul?
Luna asta am profitat de reduceri și cum am primit ceva bani de ziua mea (Da, a fost luna asta. În sfârșit 18 ani!), am cam luat mai multe cărți decât ar fi trebuit. Și din nou aceeași problemă. Efectiv nu mai am unde să le depozitez. Ce pot să fac dacă nu mă pot abține? Probabil ar trebui să mă mut într-o peșteră, la capătul lumii și cu siguranță fără wi-fi. Nu știu, încep să cred că sufăr de cine știe ce tulburare obsesivă-compulsivă dacă există așa. Există așa ceva în cazul cărților? 

  Și acum să începem!


 Am văzut ecranizarea primului volum acum ceva timp și am început să mă interesez de serie. M-am îndrăgostit de ea și am adăugat-o în wishlist. Și cum, din păcate, seria nu a fost încă tradusă, iar cei de la Okian aveau oferte drăguțe, am cumpărat-o.


Ediția tie-in a volumului al doilea din seria Divergent.




Am așteptat câteva luni să găsesc ediția asta a cărții. Sincer, începeam să cred că nu o voi mai găsi vreodată, când minunea s-a întâmplat. Am văzut-o pe raftul unui magazin și parcă mă implora să o iau acasă. 



Auzeam vorbindu-se în stânga și-n dreapta despre volumul ăsta, așa că l-am cumpărat. Și nu regret nimic. L-am devorat într-o zi și de abia aștept următoarele.



 Conștiința nu mă lasă să văd filmul până nu citesc seria.



Sincer nu prea știu nimic despre seria asta. Am dat peste ea pe un site și m-am îndrăgostit de coperți.



„Biblioteca pentru toți” e o colecție bine realizată și destul de acceptabilă în ceea ce privește prețul. Am câteva volume cheie și încerc să colecționez cât mai multe.



Pe astea le-am luat pentru că erau reduse cu 80%, deci nu prea știu despre ce este vorba.






O imagine de ansamblu




P.S. Era cât pe ce să uit. Pe astea le-am primit de ziua mea.










Cine sunt eu?

luni, 1 decembrie 2014

| | | 0 comentarii
Cine sunt eu?...De când am căpătat discernământ pentru faptele mele m-a cam preocupat acest subiect enigmatic. Am încercat să mă regăsesc în ceva ce mă reprezintă, dar am eșuat lamentabil de fiecare dată.

Ei bine, sunt genul ăla de persoană care stă retrasă într-un colț. Analizez ce e în jurul meu, dar nu prea am curaj să ies în față și să-mi spun punctul de vedere. E cam penibil uneori că nu reușesc să-mi găsesc curajul și cuvintele pentru a exprima ce simt. Și cum îmi place să sucesc cuțitul în rană, încerc în continuare să-mi eliberez vocea lăuntrică. Dacă nu pot să zbier în gura mare, voi încerca să-mi eliberez măcar ecoul gândurilor mele. Nu sunt masochistă sau ceva, dar, mai mereu, am nevoie de un impuls mai dureros pentru a porni mecanismul „complex” al gândirii mele.  „Dezordinea” e cuvântul prezent la ordinea zilei pe tăblița mea imaginară cu responsabilități. Nici măcar să scriu două rânduri nu pot. Sunt prea împrăștiată pentru a fi în stare să mă adun.

Închide ochii. Imaginează-ți că ai un pumn de bile colorate de sticlă. Cum mintea ta e capabilă să spargă chiar și barierele imaginației, acum de exemplu te-ai putea trezi într-o cameră întunecată pe o pardoseală de marmură neagră. Din colțul sudic al încăperii se revarsă razele blânde prin sticla vitraliului . Hai că deja aberez. Înțelegi tu ce vreau să spun. Nu ai uitat de pumnul cu bile, nu-i așa? Ei bine, acum îl poți arunca. Ce vezi? Ce s-a întâmplat cu bilele?...S-au spart cum mi se sparge și mie sufletul zilnic câte puțin. Bucățile rămase întregi însă, au fost și ele acaparate de întuneric. Dar oare vor putea fi lipite ele vreodată?

Deja cam metaforizez totul. Câteva lucruri despre mine? Îmi duc existența într-un mediu oarecare, printre oameni simpli. Îmi place să citesc și iubesc serialele. Nu ies cu nimic în evidență față de ceilalți. Ignor oamenii și mă aștept să mă ignore și ei. Pe 80% din oamenii pe care îi cunosc nu-i suport din diverse motive:prea guralivi, prea „importanți”, prea agitați, prea intriganți, prea nepăsători, prea enervanți, prea plângăcioși, etc. Nu pot afirma că nu am nici eu aceste defecte ce mă scot din minți, căci astfel aș minți și în general cam spun adevărul. Spun în general, pentru că atunci când am într-adevăr un motiv întemeiat mai și mint. Și totuși de ce urăsc totul? Nu am un motiv anume. După cum deja ți-ai dat seama, nu prea îmi agreez nici propria persoană. Asta e!